Mituri din Hollywood: Mircea Monroe

de Adriana Popescu
Mircea? Ce fel de nume e acesta, se întreabă iubitorii de film din Statele Unite. În lumea Hollywoodului, unde celebritaţile se întrec în a da copiilor nume cât mai originale, gen Apple sau Siloh, o blondă voluptoasă numită Mircea, nu surprinde pe nimeni. Majoritatea, actori, regizori, angajaţii din restaurantul unde lucrează ca chelneriţă, îi pronunţă numele ca “Marcia”, fără să întrebe de ce părinţii au decis să o boteze aşa.
Extrem de puţini ştiu însă că tânăra actriţă s-a nascut în 1983 în St. Louis, Missouri şi este fina lui Mircea Eliade, lucru declarat de Monroe reporterului revistei Maxim, care i-a luat un amplu interviu apărut în Septembrie 2004, imediat după debutul ei cinematografic, în filmul “Celular”.
Părinţii ei şi Eliade erau prieteni de familie şi se vizitau, în oraşul Chicago, unde scriitorul a locuit în ultima parte a vieţii. Familia Monroe a călătorit foarte mult, din cauză că tatăl actriţei era angajat al Naţiunilor Unite. Astfel, la numai două luni de la naştere, Mircea s-a mutat cu familia în Fiji, într-un sat din insulele Solomon, unde a avut parte de o copilărie mult diferită de cea a colegilor ei de generaţie. “Practic, am crescut în lumea a treia”, declară ea reporterului revistei “If”. “Spărgeam nucile de cocos cu macheta; eram izolaţi”.
Deşi relaţiile dintre naş şi fină au fost curmate timpuriu (Eliade a murit în 1986 când Mircea avea 3 ani), ceva din spiritul lui a urmărit-o întotdeauna. Perioada de formare a lui Eliade a fost în India, cea a finei lui, în Fiji. Actriţa a declarat că în timpul şederii sale în insulele Solomon, familia ei nu a avut radio, nici televizor, iar distracţia ei preferată era să se joace “de-a teatrul” improvizînd scene şi piese, împreună cu fratele şi sora ei. Coincidenţa face ca pasiunea lui Eliade pentru yoga să fie împărtăşită şi de fină, aceasta din urmă practicînd-o cu regularitate. De asemeni e o bună cunoscatoare a perceptelor budiste pe care le aplică în viaţa de zi cu zi, lucru care o ajută să treacă cu bine peste zile grele la lucru sau eşecuri profesionale.
Revenind la povestea ei – poate la fel de spectaculoasă ca cea a naşului – la vârsta de 10 ani s-a întors în Statele Unite împreună cu familia, locuind în diverse oraşe. Liceul l-a facut în Richmond, statul Virginia şi, după absolvire, şi-a făcut bagajele şi a plecat în Los Angeles împreună cu o prietenă, cu care a închiriat un apartament şi a început să lucreze ca chelneriţă. Meseria de chelner o mai face şi azi, când e deja celebră. Pe vremea acea însă, era numai o adolescentă rebelă, care nu ştia ce vrea de la viaţă. Gândindu-se la perioada aceea, Mircea declară că încerca să se descopere, să afle într-adevăr ce voia să facă. Nu pot să nu ma gândesc la drumul lui Eliade în India făcut cumva în acelaşi scop, al introspecţiei, al căutării de sine.
După ce s-a obişnuit cu Los Angelesul, Monroe însă s-a înscris la cursuri de actorie. Norocul i-a surâs atunci când un producator, sedus de frumuseţea ei, i-a spus să se ducă la o audiţie pentru pentru rolul prietenei lui Chloe, din filmul “Celular”. De aici încolo filmul vieţii actriţei pare desprins dintr-o poveste hollywoodiană. Se spune de multe ori că viaţa bate filmul, ceea ce, în cazul ei, este foarte adevărat. Începînd cu acest rol, de o singură replică în filmul “Celular”, cariera ei a luat o amploare deosebită în timp foarte scurt, urmîndu-i pe rând, roluri în filme de groază, comedii, seriale de televiziune şi apariţii în talk-show-uri.
Cariera sa filmografică de numai 5 ani, cuprinde titluri binecunoscute publicului american precum filmele de groază “Pterodactil”, “Ziua morţilor”, “Casa morţilor”, comedii de genul “Aventurile tipului draguţ şi ale micului său prieten”, dar şi seriale cu mare audienţă la public precum “Scrubs” sau “Drive”. Serialul “Drive” a însemnat un pas important în cariera ei, fiind pentru prima dată când a lucrat pentru studiourile de televiziune FOX.
“Filmele independente”, declară ea, “nu plătesc prea bine. De fapt, dupa ce plătesc taxele, pot să spun că rămân cu aproximativ $20 de dolari pe zi. De aceea mi-am păstrat slujba de chelneriţă, pentru a putea supravieţui. Cum în Los Angeles toată lumea se ocupă de actorie sau de scenarii de film, patronul meu e foarte înţelegător şi mă lasă să lucrez mai puţin în unele zile ca să pot merge la filmări.” Un actor trebuie să fie bine motivat, să facă astfel de filme, pentru că plata nu e grozavă şi subiectele pot să nu fie foarte interesante. Orice film însă, are importanţa lui în carieră. Astfel, la numai 5 ani de la debut, filmografia ei însumează 35 de filme, cu roluri de o vizibilitate din ce în ce mai mare.
După ce serialul “Drive” a fost difuzat de studiourile Fox, a început să fie recunoscută de public. Îşi aminteşte de un client căruia se dusese să îi ia comanda şi acesta, cu ochii în meniu, a întrebat-o în ce film a jucat: nu ştia de unde să o ia.
În timpul cursurilor de actorie i s-a părut că această meserie are o putere miraculoasă, de vindecare (actorul -şaman?). Aşa şi-a găsit vocaţia. Eşti şi nu eşti altcineva, deşi, pentru a interpreta un rol, trebuie să te pregăteşti temeinic. Trebuie să intri în pielea personajului, să îl simţi cum gândeşte, să renunţi la a mai fi tu însuţi. Este ca şi cum ai pica în transă.
Ca orice actriţă la începutul carierei, Mircea lucrează şi ca model. Cea mai trăsnită scenă i se pare cea în care a pozat nud, acoperită numai de eugenii, urmînd indicaţiile fotografului. În timpul sesiunii fotografice i-a amorţit un picior, însă nu putea să se mişte pentru a nu strivi eugeniile. Tot un astfel de moment hilar de care îşi aminteşte cu plăcere, a fost o audiţie pentru un rol în filmul “Jake progresînd”, pe care nu l-a obţinut, deoarece era îndrăgostită de actorul principal şi nu s-a putut concentra să joace. Când acesta a întrebat-o cum se pronunţă numele ei, Marcy, ea a răspuns, cu naivitatea unei puştoaice, “poţi să-mi spui şi aşa”.
Pentru a ilustra că lumea showbizului e una în care regulile obişnuite nu se aplică, în ultimele filme a avut roluri de brunetă şi, deşi părul ei e blond natural, vrea să şi-l vopsească. Motivul este că i se pare că e luată mai în serios ca brunetă. Rolurile sunt mai interesante, mai grele; interpretează personaje mai complexe decât în cazul rolurilor pentru blonde în care până şi numele sunt adecvate, gen Barbie sau Candy.
În materie de preferinţe politice, urmînd tendinţele actorilor din LA sau poate afinitaţile ei cu oraşul Chicago (în care au locuit şi Eliade şi Obama) Mircea este o ardentă suporteră a preşedintelui american. Îl place atât de mult încât a mers la mitingurile lui, a dat mâna cu el şi i-a spus ca îi admiră politica asigurarilor medicale deşi nu avea nici cea mai vagă idee la ce se referă. Auzise numai ca era un subiect controversat si a vrut sa pară informată. Preşedintele i-a zâmbit, iar Mircea se jură că a fost un zâmbet special, numai pentru ea.
Ceva din frumuseţea şi dezinvoltura ei mă duce cu gândul la nepoata lui Hemingway, Mariel, actriţă care a pozat nud şi a jucat în filme sexy. Mircea are multe scene de dragoste la activ şi chiar un film numit “Pornstar” care explorează viaţa tinerelor practicante ale amorului pe bani şi a realităţilor dure cărora acestea trebuie să le facă faţă.
Deşi generaţiile nu seamănă între ele, poate că există un liant anume care se transmite de la o generaţie la alta, de la naş la fin, de la bunic la nepot. Ori poate e magia locului; a conjuncturii: mitul eternei întoarceri. Nimic nu e nou sub soare. Oricare ar fi explicaţia, ştiintifică sau nu, frumoasa şi talentata Mircea avansează în lumea showbizului şi e un nume de care vom mai auzi.